Intrebari si raspunsuri despre ce inseamna un avertizor de integritate

Legea privind protecția avertizorilor în interes public oferă protecție împotriva represaliilor pentru persoanele care denunță încălcări ale legii în context profesional. Această lege oferă, de asemenea, măsuri reparatorii pentru cei care suferă represalii din motivul denunțării încălcărilor. Pentru a beneficia de protecția acestei legi, avertizorii trebuie să înțeleagă modul de funcționare al acesteia.

Ce este un avertizor în interes public?

Avertizorul este persoana care raportează informații despre încălcări ale legii, obținute în contexte profesionale și care le face publice. Această persoană poate fi un angajat, un colaborator, un intern, un stagiar, un candidat la interviu, un asociat etc., care a aflat despre încălcările legii care au loc într-o companie privată sau într-o instituție/autoritate publică sau care are informații despre încălcări ale legii pe care dorește să le facă cunoscute. Este important ca aceste informații să fie dobândite într-un context profesional.

Ce inseamnă că raportez despre încălcarea legii?

De la caz la caz, poate însemna că raportez unui superior ierarhic, în cadrul companiei, despre faptul că superiorul direct, un coleg sau altă persoană din companie încalcă legea sau normele interne ale companiei, poate însemna că fac o sesizare despre asta la autoritățile competente sau la Agenția Națională de Integritate (care a devenit raportor extern în contextul acestei legi), poate însemna o divulgare publică (ofer presei informațiile, considerând că sunt absolut esențiale cunoașterii de către opinia publică.

Raportarea presupune să explici într-un mod simplu că ai cunoștință despre încălcarea legii, știi cine este responsabil de aceasta și ai decis că este necesar să se ia măsuri pentru ca acea faptă să nu se mai repete, să fie adusă la cunoștința autorităților competente, a conducerii companiei și a publicului larg.

Raportarea poate fi și sub anonimat?

În cazul în care raportul nu conține numele, prenumele, datele de contact sau semnătura avertizorului (adică este anonim), acesta va fi analizat și rezolvat doar în cazul în care conține informații concrete despre încălcări ale legii. În caz contrar, acesta va fi arhivat.

Cu ce mă ajută Legea avertizorilor?

Desigur, și fără o astfel de lege, se pot face raportări cu privire la încălcarea legii într-un anumit loc. Scopul acestei legi este de a oferi protecție pentru cei care fac astfel de raportări și care riscă apoi sau chiar suferă represalii, cum ar fi concedieri, discriminare la locul de muncă, mutări, pierderea unor beneficii și așa mai departe.

Legea protejează raportorul prin exonerarea de răspundere, dacă acesta face raportarea conform legii. Acesta poate beneficia de măsuri reparatorii, în cazul în care a suferit represalii. De exemplu, el poate solicita în instanță suspendarea imediată a măsurilor luate împotriva sa. În cazul investigației disciplinare, denunțătorul poate solicita un avocat din oficiu de la baroul teritorial, fără a suporta costuri suplimentare. De asemenea, el poate solicita serviciile unui avocat pentru a contesta măsurile luate în instanță.

Care sunt încălcările legii care pot fi raportate conform legii?

Legea privind avertizorii se referă la acțiuni sau lipsa de acțiune care încalcă dispozițiile legale enumerate în anexa nr. 2 a Legii nr. 361/2022. Aceste dispoziții se referă la domenii precum:

• achizițiile publice;
• Serviciile, produsele și piețele financiare, prevenirea spălării banilor și finanțarea terorismului.
• siguranța și conformitatea produselor;
• siguranța transportului;
• protecția mediului;
• protecția împotriva radiațiilor și asigurarea securității nucleare;
• sănătatea publică;
• protecția consumatorilor;
• Protejarea vieții private și a informațiilor personale, precum și asigurarea securității rețelelor și a sistemelor informatice.

Legea se mai referă și la:

• Încălcările care lezează interesele financiare ale Uniunii Europene (așa cum sunt enunțate în articolul 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și așa cum sunt explicate în măsurile pertinente ale Uniunii Europene);
• Încălcările referitoare la piața internă (menționate la art. 26 alin. (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), inclusiv încălcările normelor Uniunii Europene în materie de concurență și de ajutoare de stat, precum și încălcările referitoare la piața internă în ceea ce privește actele care încalcă normele privind impozitarea societăților sau mecanismele al căror scop este obținerea unui avantaj fiscal ce contravine obiectului sau scopului dreptului aplicabil în materie de impozitare a societăților, sunt considerate abateri disciplinare, contravenții sau infracțiuni, care încalcă obiectul sau scopul legii.

Unde mă duc să raportez, mai exact?

Legea stabilește necesitatea unui sistem de raportare internă. La locul de muncă am înțeles că cineva încalcă legea și am încercat să raportez acest lucru intern, preferabil unui superior al acelei persoane. Cu toate acestea, canalele și procedurile de raportare internă sunt disponibile doar pentru entitățile publice și companiile private cu mai mult de 50 de angajați. În ciuda acestei cerințe, există posibilitatea ca aceste entități cu obligația de a avea un sistem de raportare intern să nu aibă un astfel de canal în practică, să existe doar pe hârtie sau să nu ofere suficiente măsuri de încredere.

În acest caz, opțiunea este să facem o raportare externă. Conform Legii Whistleblower, entitatea responsabilă pentru primirea raportărilor externe referitoare la încălcări ale legii este:

a) Autoritățile și instituțiile publice care primesc și soluționează raportări referitoare la încălcări ale legii în domeniul lor de competență, conform dispozițiilor legale speciale (precum Inspecția Muncii, autoritățile de cercetare și urmărire penală, ANAF, ANPC, ANSPDCP, etc.).

b) “Agenţia Naţională de Integritate” înseamnă instituţia responsabilă cu monitorizarea și prevenirea conflictelor de interese, precum și identificarea probelor de corupție în rândul oficialilor publici din România.

c) Agenția trimite rapoartele către alte autorități și instituții publice pentru a le soluționa în mod competent.

Avertizorul poate alege să folosească fie canalul intern, fie canalul extern de raportare, ţinând cont de existenţa riscului de represalii în cazul în care raportează prin canalele interne sau de imposibilitatea remedierii încălcării în mod eficace prin intermediul canalelor interne. În alte cuvinte, dacă consideră sau este sigur că există un risc de represalii din cauza raportării la nivel intern sau dacă crede că raportarea internă nu serveşte la nimic, pentru că nu se va realiza nicio rezolvare, avertizorul are dreptul să facă raportarea la nivel extern.

De asemenea, în cazul companiilor private cu mai puțin de 50 de angajați, unde nu este necesară existența canalelor interne de raportare, denunțătorul poate raporta utilizând canalele externe de raportare, daca nu are la dispoziție un canal intern.

Existența unui canal intern de raportare îmi poate bloca posibilitatea de a face o raportare externă?

Scopul legii Whistleblower nu este de a bloca sesizarea sau raportarea unor fapte la autoritățile competente. Acestea rămân posibile și legea nu impune obstacole sau întârzieri în procesul de raportare a unei fapte în niciun mod.

Scopul legii este de a asigura protecția celor care raportează încălcări ale legii, în cazul unor posibile represalii – chiar dacă acestea nu ar avea loc niciodată. În cazul în care se întâmplă acest lucru, iar persoana care a făcut raportul dorește să beneficieze de protecția oferită de lege, va trebui să îndeplinească anumite criterii prevăzute de lege pentru a putea accesa această protecție.

La ce tip de represalii se referă legea?

Lista de represalii prevăzută de lege este destul de extinsă.

a) O pauză în desfășurarea contractului individual de muncă sau a relației de serviciu.

b) Desfacerea contractului de muncă sau încetarea activității în cadrul instituției publice;

c) Schimbarea contractului de muncă sau raportului de serviciu;

d) diminuarea salariului și modificarea programului de lucru;

e) degradarea sau blocarea avansării în carieră sau în funcțiile publice și a dezvoltării profesionale, inclusiv prin evaluări defavorabile ale performanței profesionale individuale, inclusiv a angajaților din sectorul public, sau prin recomandări negative pentru activitatea profesională desfășurată;

f) impunerea oricărei alte măsuri disciplinare;

g) impunerea, amenințarea, urmărirea;

h) discriminarea se referă la tratarea nedreaptă a unei persoane sau la crearea unor dezavantaje față de aceasta.

i) Refuzul de a schimba un contract de muncă cu durată determinată într-unul cu durată nedeterminată atunci când lucrătorul avea așteptări legitime de a primi un post permanent.

j) respingerea de a prelungi un contract de muncă pentru o perioadă specifică sau încetarea prematură a unui astfel de contract;

k) Cauzarea unor daune, precum afectarea reputației individului în cauză, mai ales pe rețelele sociale de comunicare, sau pierderi financiare, cum ar fi diminuarea șanselor de afaceri și reducerea veniturilor;

l) Includerea unei persoane pe o listă sau intr-o bază de date negativă care poate fi realizată printr-un acord sectorial sau la nivel de industrie, formal sau informal. Aceasta poate avea ca rezultat dificultatea de a găsi locuri de muncă în acel sector sau industrie, în viitor.

m) Încetarea unilaterală a unui contract pentru bunuri sau servicii fără îndeplinirea condițiilor necesare, în afara unei proceduri judiciare.

n) Anularea unei licențe sau a unui permis.

o) Cererea de a efectua o evaluare psihiatrică sau medicală.